Și, exact când credeam că am terminat povestea cu băncile, apare o nouă discuție la orizont: introducerea unei taxe pe tranzacțiile bancare în România.
Deja două state europene – Ungaria și Slovacia – au introdus astfel de taxe. În Ungaria, sistemul funcționează din 2013 și aduce venituri considerabile la bugetul statului: 150–200 miliarde HUF anual (aprox. 380–500 milioane euro). Dar efectele colaterale nu au întârziat să apară: oamenii au început să folosească din ce în ce mai mult numerar, iar intermedierea financiară a scăzut dramatic. Practic, 80% din tranzacții se fac acum în cash, conform datelor FMI și analizelor de piață.
Slovacia va aplica taxele începând cu aprilie 2025:
-
0,4% pe transferuri bancare (plafon 40 euro),
-
0,8% pe retragerile de numerar,
-
și o taxă anuală de 2 euro pentru fiecare card de business emis.
La noi în România, se vorbește despre o taxă fixă între 1 și 3 lei per tranzacție, indiferent de sumă. Estimările spun că s-ar putea aduna până la 50 miliarde lei anual, adică 4% din PIB. Sună tentant pentru bugetul statului, dar consecințele pot fi uriașe: creșterea utilizării numerarului, migrarea plăților în afara sistemului bancar și o scădere accelerată a gradului de bancarizare.
Ce înseamnă asta pentru tine și pentru mine?
Pentru noi, utilizatorii de zi cu zi, o astfel de taxă înseamnă încă o gaură în buget. Nu doar că plătim comisioane ascunse, dar acum riscăm să plătim și pentru fiecare tranzacție. Trimis bani la grădiniță? 3 lei. Plătit curentul? 3 lei. Plătit chiria? 3 lei. Se adună rapid.
În plus, taxa afectează și micii antreprenori, care vor avea costuri mai mari și, în final, vor transmite aceste costuri mai departe, către noi toți. Asta într-o economie în care deja ne luptăm cu inflația, dobânzi mari și instabilitate.
Mi-am închis conturile de la 4 bănci românești pentru că m-am săturat de lipsa de transparență, suport slab și birocrație. Dar acum, când statul vrea să pună taxe suplimentare pe orice tranzacție, cred că tot mai mulți oameni vor începe să își pună întrebări despre cum și unde își țin banii.
Poate e timpul ca băncile să își reconsidere relația cu clienții, să ofere mai mult suport și soluții reale. Și poate e timpul ca statul să înțeleagă că taxarea tranzacțiilor nu înseamnă doar venituri la buget, ci și o economie mai slabă, mai puțin digitalizată și mai puțin eficientă.