Nu știu cum sunt alții, dar eu, când mă gândesc că astăzi am fost la trei bănci din România și am închis conturi, carduri – absolut tot.
Am avut carduri la:
-
Raiffeisen Bank
-
BCR (George)
-
BRD
-
UniCredit Bank
La UniCredit chiar mi se părea cool cardul, iar sistemul lor de cashback este, după părerea mea, cel mai bine gândit din țară. Dar hai să le luăm pe rând…
De ce am închis toate aceste conturi?
În primul rând, pentru că aveam prea multe. În al doilea rând, pentru că am avut o poprire pe conturi, iar toate băncile mi-au luat comision fără să-mi ofere niciun fel de suport real.
1. BRD – O experiență… de neuitat
Aveam un card de credit la ei, iar din acest motiv contul a rămas activ. Altfel, sincer, nu văd cine mai folosește BRD în 2025. Am închis tot: card, cont de debit și de credit.
2. Raiffeisen Bank – Soluție de urgență, apoi dezamăgire
Am făcut contul în perioada cu poprirea, ca să pot supraviețui. La început era gratis, dar ulterior au început să-mi „mănânce” bani pe comisioane. L-am închis rapid.
3. BCR (George) – De ce l-am făcut, nici eu nu știu
Probabil voiam să testez platforma George. Am făcut-o, am închis-o după aproape 7 ani de.. nefolosință. Simplu.
4. UniCredit – Relația cea mai complicată
Aveam conturi atât pe persoană fizică, cât și pe firmă. La poprire, toate băncile au acceptat documentul de sistare trimis prin e-mail. La UniCredit? Trebuia trimis prin poștă.
Am sunat la call center, am fost trimis în agenție. În agenție, m-au trimis înapoi la call center. Ping-pong. Într-un final, cineva cu suflet cald m-a ajutat prin e-mail, dar cu greu. La ei, dacă ai o poprire, efectiv îți dispare inclusiv cardul din aplicație.
Practic, se spală pe mâini de tine. Așa că m-am spălat și eu de ei – definitiv.
Cu ce am rămas?
-
ING
-
BT
-
Revolut
-
Salt Bank
ING – Digitali, dar nu mereu flexibili
Sunt foarte buni la lucruri rapide și simple: carduri de credit, overdraft-uri, credite de nevoi personale – totul online, rapid.
Dar la credite ipotecare sau sume mari? Devine greu, devin inflexibili și uneori nici nu-ți oferă suma de care ai nevoie.
BT – Banca familiei
Avem conturi toți la Bana Transilvania: eu, soția, copilul. Aici rulăm banii familiei. Sunt cam scumpi la comisioane, dar au lansat un pachet de 7 lei/lună care mai salvează situația.
Revolut – Funcționalitate de neegalat
Ce are Revolut și nicio bancă din România nu oferă încă? Conturi comune.
Avem un buget lunar pe care îl urcăm în Revolut, de acolo achităm tot: cheltuieli, cumpărături, taxe, impozite.
ING a lansat ceva similar – ING Together. Dar nu e chiar același lucru. Acolo doar împarți accesul la aplicație, nu ai un cont comun în adevăratul sens al cuvântului.
Relația cu băncile din România ar trebui să fie mai echilibrată. Ar trebui să ofere soluții reale când ai probleme, nu să te plimbe de la un call center la o agenție și înapoi.
Din toate băncile la care am închis conturi, doar UniCredit mi-a trimis un SMS de mulțumire pentru relația avută. Restul? Tăcere totală.
Ba chiar BRD încă îmi mai trimite un fel de extras de cont pentru cardul de credit pe care nu îl mai am…
Acum am mai puțin plastic în portofel și, sincer, mă simt mai liber.
Recomand și vouă: închideți conturile pe care nu le mai folosiți. Nu știți când vă ciupesc de bani fără să observați.
Taxa pe tranzacțiile bancare – ce urmează?
Și, exact când credeam că am terminat povestea cu băncile, apare o nouă discuție la orizont: introducerea unei taxe pe tranzacțiile bancare în România.
Deja două state europene – Ungaria și Slovacia – au introdus astfel de taxe. În Ungaria, sistemul funcționează din 2013 și aduce venituri considerabile la bugetul statului: 150–200 miliarde HUF anual (aprox. 380–500 milioane euro). Dar efectele colaterale nu au întârziat să apară: oamenii au început să folosească din ce în ce mai mult numerar, iar intermedierea financiară a scăzut dramatic. Practic, 80% din tranzacții se fac acum în cash, conform datelor FMI și analizelor de piață.
Slovacia va aplica taxele începând cu aprilie 2025:
-
0,4% pe transferuri bancare (plafon 40 euro),
-
0,8% pe retragerile de numerar,
-
și o taxă anuală de 2 euro pentru fiecare card de business emis.
La noi în România, se vorbește despre o taxă fixă între 1 și 3 lei per tranzacție, indiferent de sumă. Estimările spun că s-ar putea aduna până la 50 miliarde lei anual, adică 4% din PIB. Sună tentant pentru bugetul statului, dar consecințele pot fi uriașe: creșterea utilizării numerarului, migrarea plăților în afara sistemului bancar și o scădere accelerată a gradului de bancarizare.
Ce înseamnă asta pentru tine și pentru mine?
Pentru noi, utilizatorii de zi cu zi, o astfel de taxă înseamnă încă o gaură în buget. Nu doar că plătim comisioane ascunse, dar acum riscăm să plătim și pentru fiecare tranzacție. Trimis bani la grădiniță? 3 lei. Plătit curentul? 3 lei. Plătit chiria? 3 lei. Se adună rapid.
În plus, taxa afectează și micii antreprenori, care vor avea costuri mai mari și, în final, vor transmite aceste costuri mai departe, către noi toți. Asta într-o economie în care deja ne luptăm cu inflația, dobânzi mari și instabilitate.
Mi-am închis conturile de la 4 bănci românești pentru că m-am săturat de lipsa de transparență, suport slab și birocrație. Dar acum, când statul vrea să pună taxe suplimentare pe orice tranzacție, cred că tot mai mulți oameni vor începe să își pună întrebări despre cum și unde își țin banii.
Poate e timpul ca băncile să își reconsidere relația cu clienții, să ofere mai mult suport și soluții reale. Și poate e timpul ca statul să înțeleagă că taxarea tranzacțiilor nu înseamnă doar venituri la buget, ci și o economie mai slabă, mai puțin digitalizată și mai puțin eficientă.